Cursa de Londra nu seamănă cu nicio altă plecare de pe Aeroportul Iași. Rareori e zborul vacanțelor – e zborul drumurilor care contează. Cei mai mulți pasageri îl fac de ani de zile: și-au construit o viață în Anglia, muncesc acolo, își cresc copiii acolo, dar acasă rămâne acasă, iar la Iași se întorc ori de câte ori pot. Lor li se adaugă studenții de la universitățile britanice, părinții care merg să-și vadă nepoții născuți la Londra, bunicii care fac drumul o dată pe an. La îmbarcare nu e agitația veselă dinaintea unui city-break, ci calmul unor oameni pentru care zborul ăsta e demult o rutină – o punte între două case, cu de-ale casei în bagaje la dus și cu daruri la întors.
Se vede și în calendar: de Crăciun și de Paște biletele se scumpesc cu luni înainte, iar avioanele pleacă pline în ambele sensuri – nu spre plajă, ci spre casă.
Ruta e operată de Wizz Air, cu aterizare pe Luton, un aeroport aflat la vreo 50 de kilometri nord de centrul Londrei, legat de oraș prin tren și autobuz. Sunt 2070 de kilometri, adică vreo trei ore și douăzeci de minute de zbor. Cursa de dimineață pleacă din Iași cu noaptea-n cap, iar cum Londra e cu două ore în urmă, aterizezi la Luton la o oră la care orașul abia se pune în mișcare – destui își încep ziua de lucru în aceeași zi în care s-au trezit acasă, la Iași. Returul aterizează la Iași la începutul după-amiezii, iar în unele zile orarul cuprinde și o a doua pereche, cu plecare seara și sosire în toiul nopții. La ce ore pleacă fiecare cursă și care sunt zilele cu două zboruri vezi în orarul zborurilor Iași – Londra, actualizat automat din datele aeroportului, pe cinci zile, cu numărul de zbor și starea fiecărei curse – același panou pe care îl vezi în terminal, doar că pe telefonul tău.
Un detaliu pe care mulți îl află pe pielea lor: pleci din Terminalul T4, dar cine te așteaptă la întoarcere trebuie să stea în fața lui T3. Marea Britanie nu e în Schengen, așa că sosirile trec prin controlul pașapoartelor, iar acela se află în T3. Tot de-asta, la plecare e bine să fii la aeroport cu vreo două ore și jumătate înainte – Wizz Air închide ghișeul de bagaje cu 40 de minute înainte de decolare, iar coada de la control nu ține cont de graba nimănui.
Informația contează cel mai mult la sosirea de noapte. Nimeni nu vrea să aștepte în parcare, la două noaptea, un avion care încă n-a decolat de la Luton. Înainte să pornești spre aeroport, o privire pe tabela de zboruri a Aeroportului Iași îți spune dacă avionul a aterizat, dacă e încă în aer sau dacă s-a anulat cursa, iar una rămasă fără confirmare apare marcată ca atare – semn că mai poți sta liniștit acasă. Tot acolo găsești și vremea măsurată chiar la aeroport, care iarna, când ceața se așază pe pistă, explică dintr-o privire programul dat peste cap, dar și statistici de punctualitate calculate din mersul real al avioanelor.
Acum cincisprezece ani, plecarea la Londra era un eveniment cu toată familia la aeroport și lacrimi la îmbarcare. Azi e o navetă: cafeaua din terminal, mesajul „am aterizat” trimis înainte de prânz, îmbrățișarea de la sosiri. Drumul rămâne lung doar pe hartă – cu informația potrivită înainte să ieși din casă, restul e rutină. (P)
